Vitamina D

Dozarea vitaminei D se poate face din sânge și recoltarea se face pe nemâncate
Este o vitamină liposolubilă ce se formează la nivelul pielii prin expunerea la razele solare sau prin alimentația adecvată și ajută la remodelarea osoasa prin absorbția calciului și fosforului, având rol în menținerea în sânge a valorilor normale ale calciului și fosforului.

Omul are 2 surse de vitamine:
-exogenă din alimente: pește gras, uleiurile de pește, creveții, stridiile, gălbenușul de ou, ficatul de vita, ciupercile,etc
-endogenă din fotoliza 7-dehidrocolesterolului din piele

Principalele forme de vitamina D sunt vitamina D2 ergocalciferol și vitamina D3 colecalciferol.

Vitamina D2 este derivată din plante și fungi expuse la radiatiile UV. Vitamina D3 provine din alimente de origine animală sau este sintetizată la nivel cutanat din 7-dehidrocolesterol (provitamina D3) sub acțiunea UV și este influenţată de vârstă, sex, rasă şi locaţie geografică.

Deficitul de vitamina D conduce la demineralizarea osului nou format având consecința rahitismul la copil și osteomalacia la adult.

Valori de referință ale vitaminei D din sânge:
Carenţa:                      < 10 ng/mL
Nivel insuficient:          10-30 ng/mL
Nivel optim:                  30-100 ng/mL
Toxicitate:                    >100 ng/mL.

 Cauzele unui nivel scăzut de 25-OH vitamina D includ:
-expunere insuficientă la soare;
-aport alimentar inadecvat;
-deficit de absorbţie a vitaminei D la nivel intestinal (ciroză biliară, sindrom de intestin scurt, insuficienţă pancreatică exocrină, boala Crohn, fibroză chistică, boala celiacă);
-catabolizare crescută a vitaminei D (tratament cu barbiturice şi anticonvulsivante, hiperparatiroidism primar);
-pierderi crescute de vitamina D (sindrom nefrotic, dializă peritoneală);
-reducerea activităţii 25-hidroxilazei hepatice secundară unor boli hepatice severe.

Cauze ale hipervitaminozei:
- Aport excesiv de vitamina D
- Utilizarea simultană de calciu, vitamina D, uleiuri de pește și iradiere cu raze UV
Intoxicaţia cu vitamina D se observă de obicei la valori serice ale 25-OH vitaminei D >150 ng/mL (374 nmol/L).
Rata de formare a vitaminei D depinde în principal de durata şi intensitatea expunerii. Vitamina D2 şi vitamina D3 neavând o activitate biologică semnificativă, este nevoie să fie metabolizate în forme hormonal active. Aceasta activare are loc în două etape, mai intâi la nivel hepatic şi apoi la nivel renal.
Vitamina D având o structură liposolubilă este transportată în circulaţie sub forma unui complex cu o alfa1 globulină specifică (proteina transportoare a vitaminei D). La nivel hepatic vitamina D suferă prima hidroxilare pentru a forma 25-OH vitamina D (calcidiol), un metabolit cu activitate biologică limitată, iar in rinichi suferă o a doua hidroxilare cu formarea 1,25-(OH)2 vitamina D.
25 hidroxivitamina D, cu un timp de înjumătăţire prelungit (2-3 săptămâni), constituie principalul rezervor circulant şi cel mai bun indicator al statusului global al vitaminei D.
Timpul de înjumătăţire al 1,25-(OH)2 vitamina D în circulaţie este de aproximativ 5 ore; este excretată pe cale urinară şi fecală, cel mai important metabolit al ei fiind  24,25-(OH)2 vitamina D.
Mai mult de 95% din 25-OH vitamina D dozabilă în ser este reprezentată de 25-OH vitamina D3.
Cei trei hormoni implicaţi în reglarea metabolismului mineral şi osos sunt PTH, calcitonina şi 1,25 -(OH)2 vitamina D.
1,25-(OH)2 vitamina D se comportă ca un hormon clasic, semnalul transmis fiind realizat prin receptorii pentru calcitriol localizaţi în principal în intestin, os, rinichi, dar şi în numeroase alte organe.

Recomandări pentru determinarea 1,25-(OH)2 vitaminei D
• evaluarea statusului vitaminei D, în special la pacienţii cu afecţiuni renale
• diagnosticul diferenţial al hipercalcemiei;
• investigarea unor pacienţi cu semne clinice de deficit de vitamina D

Valori crescute de 1, 25-(OH)2vitamina D se întâlnesc în următoarele condiţii:
-perioada de creştere la copii şi în cursul sarcinii;
-hiperparatiroidismul primar (PTH crescut, hipercalcemie, hipofosfatemie);
-limfoame cu hipercalcemie;
-condiţii asociate cu hipofosfatemie, prin stimularea activităţii hidroxilazei renale (hiperparatiroidism, tratamente cu hidroxid de aluminiu);
-după un transplant renal funcţional;
-rahitismul ereditar

Valori scăzute de 1,25-(OH)2vitamina D se întalnesc în următoarele condiţii:
-rahitismul ereditar
-insuficienţa renală cronică;
-hipoparatiroidismul ereditar sau dobândit (diminuarea sau absenţa producţiei de parathormon, hiperfosfatemie, hipocalcemie);
-pseudohipoparatiroidism (caracterizat prin rezistenţa la acţiunile metabolice ale -parathormonului).
 
Bibliografie
1.Biochemistrypage
2.Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2017. Ref Type: Catalog.
3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Calcitriol (1,25 di-OH Vitamin D). www.labcorp.com 2017. Ref Type: Internet Communication.
4. Lothar Thomas. Bone and Mineral Metabolism. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH- Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998; 221-225; 256-257.
5. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: 1, 25-Dihydroxyvitamin D, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
6. Michael F. Holick. Vitamin D Deficiency. In The New England Journal of Medicine, volume 357:266-281, July, 2007.
7. Richard A. Mc.Pherson, Mattew R. Pincus. Biochemical markers of bone metabolism. In Henry´S.Clinical Diagnosis and Management By  Laboratory Methods, Ed.Saunders, 2007, 175-176.


Prof.dr. Mariana Mureșan