Durerea este răspunsul organismului la diversele agresiuni ale agenților nociceptivi (exictație nervoasă) care alertează peentru îndepărtarea agentului algic (dureros) sau pentru investigarea cauzei ascunse. Cauzele durerii trebuie diagnosticate și tratate corespunzător.
Aspecte generale: Informațiile obținute după diagnosticul prezumtiv diferențiază durerea în acută sau cronică. Durerea acută dă alerta pacienților determinându-i să se adreseze fie medicului, fie farmacistului. Durerea cronică este de cele mai multe ori de intensitate redusă și de cele mai multe ori pacientul a mai suferit. În funcție de localizare, durerea poate fi la nivelul cefei, toracelui, vertebrelor, membrelor, abdomenului, ochiului, urechii, dinților, faringelui.
Simptome: sunt diverse în funcție de etiologia bolii care a determinat durerea și bineînțeles în funcție de zona unde este localizată.
Farmacoterapie: se administrează la recomandarea farmacistului produse analgezice care pot fi eliberate fără prescripție medicală: analgezice – antipiretice (exemplu - paracetamol), analgezice – antiinflamatoare (acid acetilsalicilic, ibuprofen), analgezice – antispatice (propifenazona) sau antispatice (drotaverina, papaverina în doze mici).
Observații: se pot asocia medicamente și din alte clase terapeuitce în funcție de simptomele asociate durerii (antivomitive în colica biliară, nitroglicerina în angina instabilă, etc.)
